Doriti o pagina web? Doriti rapiditate in realizarea ei si calitate superioara? Ati ajuns unde trebuie. Echipa noastra de profesionisti va sta la dispozitie cu servicii de calitate.
Spune NU drogurilor!
Publicat de webmaster la 20:37


Sfatul specialistului: Când şi cât ai dreptul la concediu fără plată

„Concediul fără plată, reprezintă conform art. 54 din Codul muncii o formă de suspendare a contractului individual de muncă, deoarece pe durata acestui concediu salariatul nu prestează activitate, iar angajatorul său nu plăteşte salariul”, spune Magda Volonciu, avocat specializat în dreptul muncii.





Concediul fără plată reprezintă o cauză de suspendare a contractului individual de muncă convenită de părţi, deoarece nu există posibilitatea de a se ajunge la suspendare decât în măsura în care salariatul şi angajatorul său sunt de acord ca, pe o anumită perioadă de timp, să suspende unul faţă de celălalt prestaţiile reciproce pe care le datorează. „În consecinţă, concediu fără plată, fără ca salariatul şi angajatorul să fie de acord, nu poate exista”, adaugă Volonciu. Totuşi, în practică apar situaţii în care se susţine că deoarece nu există de lucru, salariaţii vor fi trimişi în concediu fără plată.
O dispoziţie în acest sens există şi în Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, în cuprinsul art. 43 alin. (5), dispoziţie care stabileşte că se poate „ajunge „ la concediu fără plată „forţat” în situaţii deosebite, dar în limita a 15 zile pe an calendaristic şi cu  acordul sindicatului. „Evident că soluţia aceasta este contrară însăşi naturii juridice a concediului fără plată: atâta vreme cât acesta reprezintă o formă de suspendare a contractului individual de muncă convenit de părţi, fără  acordul expres al părţilor, indiferent de numărul de zile sau acordul vreunei grupări sindicale, angajatorul nu este îndreptăţit să trimită un salariat în concediu fără plată împotriva voinţei acestuia”, explică avocatul.

Angajatorul poate refuza cererea de concediu fără plată
Legea, ca regulă generală, nu impune nici un fel de constrângere voinţei libere a angajatorului de a admite sau nu cererea de concediu fără plată a salariatului său. În concluzie, oricând şi fără o motivaţie specială angajatorul poate refuza o astfel de cerere de concediu fără plată. Potrivit specialiştilor, o astfel de atitudine ar putea fi sancţionată numai în măsura în care salariatul ar face dovada în instanţă că angajatorul său, îndrituit să-i refuze cererea de concediu fără plată, şi-a exercitat acest drept în mod abuziv, ceea ce este relativ dificil de demonstrat . Există însă o excepţie, prevăzută expres de lege, excepţie în temeiul căreia dreptul la concediu fără plată pentru salariat este mult mai larg.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 149 şi următoarele, orice salariat poate beneficia de concedii pentru pregătire profesională, concedii ce pot fi cu sau fără plată. În măsura în care motivul pentru care un salariat solicită concediu fără plată este participarea sa la o formă de pregătire profesională, chiar în măsura în care această pregătire profesională îl interesează strict pe acel salariat, fără a fi fost impusă, convenită sau solicitată în prealabil şi de angajator, salariatul în cauză beneficiază de concediu fără plată, posibilitatea angajatorului de a-i refuza un asemenea drept fiind limitată. „Angajatorul nu  poate să respingă cererea salariatului, decât dacă există acordul sindicatului în acest sens şi numai dacă face dovada că lipsa salariatului în perioada solicitată pentru pregătire profesională este de natură a prejudicia grav interesele desfăşurarea activităţii la acel angajator”, arată Volonciu.
Conform dispoziţiilor art. 153 din Codul muncii, această formă specifică de concediu fără plată se consideră a fi vechime în muncă, perioada de concediu fără plată pentru pregătire profesională fiind asimilată unei perioade efectiv lucrate (deci, perioada de concediu fără plată nu se scade din baza de calcul pentru determinarea dreptului la concediu de odihnă). În afară de această excepţie însă, legea nu mai prevede situaţii speciale care să restrângă sau condiţioneze cumva libertatea de voinţă a părţilor din contractul individual de muncă.
Art. 148 din Codul muncii stabileşte la alin. (2) că durata concediului fără plată se stabileşte prin Contractul colectiv de muncă sau prin regulamentul intern. „Este de menţionat că de regulă, în practică, se delimitează o durată maximă de concediu fără plată ce ar putea interveni într-un an calendaristic, în acest cadru, durata efectivă urmând a fi determinată în fiecare caz în parte”, mai spune avocatul. De asemenea, art. 62 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional s-ar putea interpreta în sensul că femeia este îndreptăţită la concediu fără plată de maximum un an, după scurgerea perioadei de concediu pentru creşterea copilului de până la doi ani.

 

Etichete:

Arhivarul, motor de cautare si director web romanesc
Gold FM Romania - Tineretea Ta E Aici!
Magazin de Lux